Reprezentativ

2015 Book Challenges

Şii am terminat şi 2015 şi odată cu el, book challeng-urile pe care ni le-am setat. Ei eu cel puţin pot spune că am terminat 80% din ele. Prima provocare pe care, la începutul anului am fost nerăbdătoare să o fac, a fost cea cu 52 de cărţi de la celebrul site, Popsugar. La finele anului, lista mea arată cam aşa.

tumblr_ngg7hfjrcs1r6wna6o1_1280

Bineînţeles, nu sunt toate cărţile pe care le-am citit, dar din păcate nu tot ce am citit s-ar fi potrivit aici. Am renunţat la două task-uri care mi se păreau inutile/imposibile, iar pe altele le-am făcut pe jumătate (am început cărţile fără să le termin). Am să spun câte ceva despre fiecare punct sau carte deoarece toate au avut ceva special şi într-adevăr au meritat.

1. A book with more than 500 pages: Rick Yancey – Al Cincilea Val (aproximativ 530 de pagini).

bookpic-al-cincilea-val-7667Am citit-o recent şi a fost printre ultimele task-uri îndeplinite. Pot să spun că m-am închis în lumea lui Yancey timp de 2 zile până să termin cartea şi a meritat din plin. Mie personal mi-a plăcut enorm, chiar dacă într-adevăr, ideea seamană puţin cu cea din „The Host”. Am adorat faptul că a fost scrisă din perspectiva mai multor persoane, ca la final toţi să ajungă să se reunească. Genul acesta de scris te ţine cu adevărat în suspans, întrebandu-te mereu „oare ce mai face personajul meu preferat”. Review coming up soon!

2. A classic romance: Am sărit peste această provocare. Pur şi simplu nu mi-am găsit timp să citesc un romance clasic şi nici nu am avut aşa ceva în bibliotecă. Totuşi o să încerc asta în 2016.

Continuă lectura „2015 Book Challenges”

Cum tu n-ai existat: Tentație

Poet de București

Cum tu n-ai existat,
nici eu n-am mai fost,
oprită-n timp, în loc
și n-am mai găsit
fericire și timp
să fac, să devin
cineva mai plin.

Cum tu n-ai mai fost,
nici stele n-au fost
trăiri, vise și dor
evaporate în gol.

Cum tu n-ai existat,
nici n-am mai găsit
lumină și crini
pe întuneric deplin.

Și dacă n-ai fi fost,
mă întreb cine-aș fi fost
că n-ai existat
în cine m-aș fi transformat?

~o mică chiriașă exprimată în cuvinte

Vezi articol original

TRUST ME – short story

Peste tot aud spunându-se mereu că, trebuie să ai încredere în oameni, să dezvălui cine eşti cu adevărat, să ai curaj să îţi spui povestea şi să îţi arăţi slăbiciunile, defectele şi tot ce ai tu. Şi aud asta mai ales la cursurile de dezvoltare personală. Ce pot să zic, nu mi se pare nimic mai superficial de atât. Şi nici nu are rost să spun de ce absolut toată fiinţa mea e împotriva acestei afirmaţii, pentru că, mai multe explică povestea pe care am scris-o mai în glumă mai în serios, inspirată din frustrarea pe care o am faţă de acest lucru, de extrem de mult timp. Enjoy.

howtogossip-800

Într-o cafenea de la periferia orașului, îngustă și întunecoasă, se înghesuie diferiți oameni discutându-și viețile, problemele și mințile. Se simte în aer frica, anxietatea, nervozitatea și emoția cu care aceștia își exprimă frustrările sau chiar, de ce nu, cele mai frumoase trăiri. Totuși, la o masă din colț, doi oameni discută un secret. Și deși e un secret și ar trebui păstrat, X îi dezvăluie lui Y…

Continuă lectura „TRUST ME – short story”

Ziua în care am încercat

Oamenii nu sunt niciodată aceeași. Dacă ai avut vreodată impresia că un om nu se schimbă de la o lună la alta, chiar și prin cele mai mici detalii, te-ai înșelat total. 88888888888888

Și în ultimii doi ani cel puțin, am trăit cele mai mari schimbări din viața mea. Liceul, teatru, scris, sport, muzică, cinematografie și alte lucruri descoperite. Cu siguranță nu sunt aceeași persoană care eram acum 4 luni și, chiar dacă nu mă așteptam să ajung cine sunt acum, mă bucur enorm.

Dar mai exact, m-am schimbat când m-am apucat de blog prin august 2014 și eram înnebunită după scris. Am scris și am scris, până când n-am mai avut ”timp”, și-am renunțat. Și cumva, totul e legat de scris pentru că am încercat să mă reapuc de mai multe ori, și de fiecare dată am tot renunțat din nou și din nou și din nou. Dar faptul că am făcut asta ceva vreme, m-a ajutat apoi la o decizie luată la un an distanță, într-o zi friguroasă de octombrie când m-am hotărât să am curaj.                                                                                                           ”Tu ce iubești?”

Continuă lectura „Ziua în care am încercat”

Domnilor profesori, știți că avem și suflet?

solivagant

Sunt în ultimul an de liceu. Am trecut prin fiecare fază a ceea ce ei vor să credem că este educația. Ei bine, acum, elevă în clasa a XII-a, pot spune cu mâna pe inimă că școala nu înseamnă educație. Școala e doar un loc unde, dacă ai noroc, poți întâlni…oameni. Când în schimb te lovești doar de titlul de profesor, caz în care eventual se face și exces de zel, nu faci decât să robotizezi ceea ce însemni tu cu adevărat. Toate astea vin la pachet cu lovituri menite să te înjosească, să te supună unui sistem bolnav, unui sistem bazat pe reținerea ideilor altora și nici pe departe pe dezvoltarea propriilor idei.

Când vrei să ieși din rând, au grijă să te bage la loc.

get_out_of_the_box

Am avut întotdeauna medii bune: clasele V-VIII (șefă de promoție, media 9,88), clasa a IX-a (9,64), clasa a X-a (9,87), clasa a XI-a…

Vezi articol original 622 de cuvinte mai mult

Left

And suddenly she didn’t
Understood him anymore
From the beginning she knew
He wasn’t one to stay so long
But a hot summer
Doesn’t compare to a terrible winter
When your soul gets colder
Why aren’t you happier?
He was a storm of pain
All she could do was say
„Sorry” everytime something was off
But she stopped being sorry
A long time ago
She was leaving this time
Cause it’s all burned down
They were breaking inside
But nothing could be done.
And this is how a separation preceeds
When you don’t hold them anymore
When they’re feeling lonely even more.

Recenzie: Jocul lui Ender de Orson Scott Card

Titlul cărţii: Jocul lui Ender 11998481_873283466059750_688171241_n

Autor: Orson Scott Card

Editura: Nemira

Număr pagini: 352

„Dar nu e şi un film cu numele ăsta?”

Dada,  este şi film,  dar eu vă zic că merită să dați 20 de lei să citiți cartea! De ce? Pentru că e cu MUUULT MAI BUNĂ!!
Am citit prima dată cartea. Mi-o comandasem de pe elefant pentru că mă intriga,  pur şi simplu titlul şi descrierea,  dar în sine,  nu ştiam absolut nimic despre ea,  aşa că am început să caut,  am găsit filmul şi la mai mult de 15 minute nu m-am uitat. Mi-am dat seama imediat c-o să iubesc cartea şi evident am făcut-o chiar mai mult decât m-am aşteptat.

Orson Scott Card prezinta cum Pamantul este atacat din nou. Gandacii extraterestri se incordeaza pentru o ultima lovitura. Supravietuirea rasei umane atarna de descoperirea unui geniu militar care ii poate invinge o data pentru totdeauna. Dar cine este el?

Ender Wiggin. Geniu. Neindurator. Viclean. Un maestru in strategie si tactica. Si un copil in acelasi timp. Copilaria lui Ender se termina atunci cand, recrutat de guvern pentru a fi antrenat in armata, ajunge in noua sa casa: Scoala de Lupta. Chiar si intre recruti de elita, Ender se arata a fi un geniu intre genii.

Reuseste in orice simulare de razboi. Dar oare toata presiunea si singuratatea vor ajunge sa il infranga inainte de batalia finala? Cum va reactiona el in conditii reale de razboi? In cele din urma, Scoala de Lupta nu-i decat un joc. Nu-i asa?

Capodoperă! Cu siguranță!
Şi unele scene din carte,  pur şi simplu nu se află în film. Iar ăsta e un motiv destul de bun pentru mine ca să vă spun să o citiți,  în loc să vedeți ecranizarea.

Continuă lectura „Recenzie: Jocul lui Ender de Orson Scott Card”