Despre oameni si carti

Hei! Mai esti acolo? E deja tarziu, dar vreau sa te deschid, sa mi te deschizi, sa te citesc.
Sti care e cea mai mare pasiune a mea? Cititul! Of, daca ai sti ce frumoase sunt cartile! Daca ai sti ce sentimente imi provoaca, daca ai sti cat de mult se aseamana cu oamenii, cu tine.

Stau acolo si pur si simplu le privesc, ma minunez cat de multe carti pot vedea, cat de putine cunosc si, cat de multe exista. Incerc sa-mi dau seama care e urmatoarea carte ce merita citita dar hei, la fel ca si oamenii, nu poti judeca o carte dupa coperta si rar se intampla sa gasesti ceva bun doar privind. Le ating pe fiecare in parte, nimic. Si totusi, o mica stralucire imi atrage atentia. Da, e acolo, mereu a fost, dar abia acum o vad. Statea ascunsa in tot acest timp, iar eu stiam de existenta ei de mult, totusi n-am indraznit sa incerc. O privesc indelung, parca ma roaga sa o salvez de singuratate, sa o ridic de pe acel raft prafuit si sa o descopar, asa cum nimeni n-a mai facut-o pana acum. Asta si fac – o ridic, o rasucesc si apoi, incep sa o citesc. O pagina, doua, n-o mai las. Inima-mi tremura la fiecare cuvant, vreau sa aflu mai multe cat mai repede, dar nu vreau sa se termine. Vreau mai mult. Parca sunt cuprinsa intr-o alta lume, si nu mai am notiunea timpului pana cand, intr-un final o termin. Of, a fost asa frumoasa. Atat de multe sentimente: suspans, curiozitate, dorinta, iubire, furie, suparare si poate si putina ura. Si niciodata nu sti ce sentiment vei avea la final. De cele mai multe ori simti regretul. Regreti speranta ca vei putea citi la nesfarsit, lacomia cu care te-ai grabit sa o descoperi, faptul ca ti-ai dat voie, din nou, sa te atasezi si, dorul pe care-l vei simti de fiecare data cand iti vei aminti. N-o vei putea reciti la fel ca prima oara, sti deja ce se intampla si niciodata nu ramai la fel de surprins ca atunci.
La fel ca si relatiile dintre oameni, ce se consuma la un moment dat, indiferent prim ce metoda. La fel cum ne-am consumat noi, la fel cum altceva, a altcuiva, se va consuma undeva pe aceasta lume. Sau deja o face. Ca si cartile, oamenii iti ofera aceleasi trairi, aceleasi sentimente, e aproape la fel. Dar pana la urma nicio carte nu tine la nesfarsit. Si totusi ceva e diferit. N-am gasit inca acea carte care sa ma dezamageasca, care sa ma raneasca. Vezi? Asta e diferenta dintre oameni si carti. Cartile nu te vor rani niciodata.
Si totusi ce se intampla cu acele carti pe care nu reusim sa le citim? Cartile pe care le dorim, dar nu le avem? Resemneaza-te tu sa nu citesti o carte, asa cum te resemnezi cand nu poti avea o persoana, cand nu o poti descoperi. Caci eu nu ma voi resemna vreodata, intotdeauna voi citi, intotdeauna voi iubi cartile, chiar daca sunt la continente dinstanta de mine. Pentru ca niciodata nu ar trebui sa renunti daca intradecar vrei ceva. Si totusi mereu voi renunta la oameni, n-am curajul inca sa incerc, n-am curajul inca sa renunt sa ma consolez cu niste carti in plus in mica mea biblioteca si sa incerc, sa demonstrez, sa am ce iubesc. Sa te regasesc. Sa te aduc inapoi pe tine!

Advertisements

2 thoughts on “Despre oameni si carti

  1. Am exact acelasi sentiment legat de carti ca si tine! Citesc tot ce-mi pica in mana,carti noi,carti vechi,romantice,dramatice,nu conteaza! Felicitari! Ma bucur sa vad ca mai sunt oameni care impartasesc aceasta pasiune! Oh,btw ador cum scri! Do not give up! Te pup si te imbratisez!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s