Trecut

Azi m-am intalnit iar cu trecutul sau mai bine spus cu cineva care face parte din el. Diferenta a fost ca de aceasta data am avut timp sa-mi amintesc si sa vad prin cat de multe am trecut de atunci pana acum, lucruri pe care atunci nici macar nu mi le-as fi imaginat. Era atat de diferit, schimbat mult fata de cum il stiam, mi-am dat seama ca si eu eram extrem de schimbata, dar pana la urma timpul ne schimba pe toti.

Atunci, acum 3 ani care in viziunea mea au trecut ca 3 luni, dar si-au lasat amprenta peste tot unde au putut, nu mi-as fi imaginat ca voi simti vreodata ceva mai puternic decat ceea ce era atunci, ca voi trece prin situatii si mai grele sau ca iubirea si descoperirea ei abia incepuse. Nu mi-as fi imaginat ca de atunci nu de putine ori, dar nici de foarte multe, m-as fi inecat in lacrimi si inima mi s-ar fi strans in timp ce toti ceilalti din jurul meu imi spuneau ca fac doar prea mare caz, iar eu abia acum imi dau seama ca nu ar fi putut intelege oricum, ca nu mi-am controlat niciodata sentimentele si ca, daca am izbucnit vreodata n-am facut-o in van, atat eram in stare sa suport la vremea aia. Nu mi-as fi imaginat ca voi simti vreodata fumul cum imi inunda plamanii ce mai apoi ma dor, ca ma voi ameti de atatea ori si ca voi astepta fericirea in tot acest timp. Nu mi-as fi imaginat ca voi iubi puternic si ca asta-mi va lasa urme atat fizic cat si psihic, ca voi capata din cauza asta cicatrici vesnice, ce zac ironic pe mainile mele si care-mi vor aminti in fiecare zi. Nu mi-as fi imaginat cate pot face, cate pot pierde, cate persoane vin si pleaca si cat de multe pot invata.
Stiu ca nu sunt alta persoana, dar cu toate astea ma simt extrem de diferit. Uneori sunt trista, uneori ascund, uneori recunosc, uneori sunt bine. Uneori nu simt. Acum ceva creste in mine iar, n-am uitat cum sa iubesc nici macar acum, e unul din defectele mele si de asta nu pot scapa. Dar niciodata n-am uitat trecutul, n-am uitat ce am invatat din el, dar am trecut peste. N-am crezut si nu voi crede niciodata ca m-as putea intoarce acolo indiferent de ce-mi iese in cale, pentru ca timpul trece si amintirile nu pot fi retraite, raman acolo unde sunt chiar daca uneori le poti resimti. Cu adevarat, cai de intoarcere nu vor exista niciodata. Nu pot sa-mi repar greselile, nu pot sa retrag cuvintele spuse sau sa sterg schimbarile facute, dar imi pot aminti.
“Te-ai schimbat!” este ceea ce am retinut si nu voi uita prea curand. “Multumesc, cred…” este ceea ce am spus. “Cu totii ne schimbam, dar nu sunt prea sigura daca eu am evoluat sau nu. Nu toate schimbarile sunt bune.” este ceea ce am gandit, si ceea ce va ramane un simplu gand pentru totdeauna.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s