Relaxare VS școală. Jenny de Erskire Caldwell vs Maitrey de Mircea Eliade.

Săptămâna asta am avut de citit două cărți, dintre care una era pentru școală și bine înțeles că mă refer la Maitreyi, iar cealaltă pentru relaxare, Jenny.
Singurele lucruri pe care le au în comun sunt titlurile ce sunt date de personaje eponime, numărul mic de pagini și faptul că pot fi citite într-o singură zi. În rest, totul diferă și pot să susțin cu tărie că de data aceasta, am fost cu mult mai impresionată de o lectură școlară decât de “cartea de dinainte de culcare”.

Voi începe cu veștile proaste, ca să las ce este mai bun pentru sfârșit, așa că voi recunoaște că am făcut o investiție extrem de proastă cumpărând Jenny de Erskire Caldwell și adăugând-o bibliotecii mele. Nu știu exact la ce m-am așteptat când am luat-o cu unicul preț de 5 lei care se datoreazã faptului că nici nu e o carte prea cunoscută, dar totuși îmi doream o carte ușoară care să mă amuze, până la urmă ajungând dezamăgită total.

image

„Eu Jenny sunt si Jenny ma cheama, si nici toate legile din lume n-ar putea sa ma schimbe! N-am fost niciodata una dintr-alea care tin o casa plina de pisici si de caini si spun ca, vezi Doamne, n-ar vrea sa aiba parte de tovarasia unui barbat“
Intr-un orasel din Georgia sudista, Betty, o fosta profesoara libertina, Veasey Goodwillie, un pitic de circ neastamparat, si Lawana, o mulatra in cautarea unei slujbe, isi gasesc cu totii adapost in caminul primitor al lui Jenny Royster, o proprietareasa durdulie si inimoasa, de mult trecuta de prima tinerete, cu un trecut aventuros si un prezent pe masura.
Inzestrata cu o tenacitate exceptionala, Jenny se confrunta rand pe rand cu nemultumirile starnite de moravurile chiriasilor sai, cu pericolul de a-si pierde proprietatea, cu prejudecatile rasiale si, nu in ultimul rand, cu ignoranta si cu bigotismul unei comunitati inapoiate.

Nu vreau să critic și să spun acum că Jenny este o carte proastă, deoarece, din punctul meu de vedere, nu există cărți proaste, ci doar stiluri, sau genuri ce poate nu sunt pe gustul cititorilor. Ei bine, n-am să spun mai multe despre această operă ce se vrea a fi amuzantă și care poate a prins la moda anilor ’60, o carte în care poți găsi un strop de umor sadic, iar de alte lucruri nici nu mai vorbesc. Personal, nu am fost deloc impresionată de această lectură, așa că nu o recomand.
În schimb, aș vrea să distrug mitul în care se spune că orice altă carte este mai bună decât lecturile școlare, favorizând Maitreyi. La fel cum am făcut și cu “Elevul Dima Dintr-a Șapte-a” de Mihail Drumeș, am simțit o oarecare pasiune pentru romanul autobiografic, de dragoste a lui Eliade și, în ciuda faptului că poți spune la un moment dat că este o carte plină de ciudățenii, poți spune de asemenea că la un moment dat, dacă ești atent la acțiune, te poate face să râzi copios, dar și să plângi continuu. Nu știu sigur dacă există persoane care nu știu despre ce e vorba în lectură, așa că voi lăsa scurta prezentarr aici:

image

Eroina romanului, Maitreyi Devi, fiica unui mare filozof indian, Surendranath Dasgupta, trăiește o dragoste mistică, s-ar putea spune, cu autorul cărții.

Acțiunea are loc în Calcutta anilor 1930, Eliade (Allan) locuind în casa lor, ca „ucenic” al acestui savant. Deși la început el nu simte decât repulsie pentru Maitreyi, se îndrăgostește iremediabil de aceasta. Fata îi impărtășește sentimentele dar nu îi mărturisește dragostea, aceasta reflectându-se în faptele sale.

Romanul introduce cititorul în lumea fascinantă a Indiei, a obiceiurilor și a tradițiilor orientale. Dasgupta refuză căsătoria lor, alungându-l pe Eliade, care, îndurerat, se refugiază în Himalaya pentru o vreme ca pustnic, în timp ce Maitreyi este supusă pedepselor crudului ei tată, după care se mărită forțat.

Recunosc că, la început nu am fost prea intrigată de poveste, dar cu cât m-am afundat mai mult, cu atât am considerat-o mai fascinantă, ajungând la sfârșit să mi se pară genială. Poate că și realitatea acestui roman erotic m-a făcut să mă îndrăgostesc cu adevărat de el, căci este aș fi detestat cu desãvârșire cartea dacă ar fi fost doar o născocire, dar ceea ce m-a impresionat cu adevărat a fost revelația asupra faptului că, până și în acele vremuri putea exista o pasiune atât de arzătoare și dorința acerbă de a te dărui cuiva. Am căutat câteva informații adiționale despre întâmplare și lucrurile petrecute după prezentarea acesteia în carte și cu siguranță am de gând să citesc “Dragostea nu moare” scrisă bine înțeles de Maitreyi Devi, căci haide, nu pot fi eu singura care să considere că autorii îndrăgostiți ce-și scriu cărți e cu adevărat ceva ce nu vezi în fiecare zi.
Și pentru a încheia cum se cuvine, vă voi îndemna nu numai la a citi Maitreyi ci și alte cãrți ale aceluiași autor, căci opera lui Eliade o recomand tuturor celor ce își doresc să citească ceva relaxant, ușor și extrem de bun.

“If a writer falls in love with you, you can never die.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s