The Hunger Games. Între film și carte.

Am terminat, însfârșit, primul volum al renumitei trilogii The Hunger Games și pot să spun că sunt impresionată. Nu de ideea principală și nu neaapărat de stilul elegant al scriitoarei, cu toate că și acesta m-a ajutat foarte mult în pătrunderea în universul cărții și m-a făcut să suspin deoarece mi-am dat seama de cât de mult timp trebuie să fi acordat scrierii acestor cărți și cu câtă pasiune trebuie să fi muncit. Ceea ce m-a năucit cu adevărat a fost faptul că filmul este la fel de bun ca și cartea, cu excepția unor detalii ce nu se regăsesc în peliculă, care probabil pur și simplu nu puteau fi puse în scenă atat de ușor, dar care sunt înlocuite cu succes de altele ce lipsesc din scriere.

Atunci când am citit mi-am imaginat totul exact așa cum era prezentat pe ecrane și pot să spun că am fost la fel de intrigată, suspansul a fost la fel de ridicat și, în final, am descoperit că am rămas la fel de îndrăgostită de jocurile foamei atunci când m-am trezit buimăcită la sfârșitul cărții, nevenindu-mi să cred că Trebuieinat și că toate acele întâmplări nu sunt, defapt, reale.
Astfel, pentru faptul că simt întradevăr că e de datoria mea să va recomand și cartea și ecranizarea, voi lăsa aici descrierea ce prezintă pe scurt ideea principală, ca mai apoi să aduc cât mai multe argumente pro.
image

Jocurile foamei (engleză: The Hunger Games) este un roman S.F., publicat în 2008, scris de către autoarea americană Suzanne Collins. Cartea o are ca naratoare și protagonistă pe Katniss Everdeen, o tânără de 16 ani, care trăiește în Panem, națiunea post-apocaliptică, cunoscută odată ca și America de Nord, după ce dezastrele naturale au schimbat fața continentului. Capitoliul, o metropolă foarte avansată, aflată undeva în Munții Stâncoși, își ”exersează” controlul politic asupra întregii națiuni, în urma războiului dintre Capitoliu și districtele aflate în Est, cunoscută ca Zilele Negre, care au adus la dezastrul nuclear din districtul 13. Jocurile foamei sunt menite să aducă aminte de aceste zile negre, dar și de puterea nemărginită a Capitoliului asupra celor 12 districte. Jocurile sunt niște evenimente anuale, în care câte un băiat și o fată, cu vârstele cuprinse între 12 și 18 ani, din toate cele douăsprezece districte ce înconjoară Capitoliul, sunt aleși printr-o ”extragere” să concureze într-o televizată luptă pe viață și pe moarte.

Și uite așa, de la o idee ce pare relativ simplă și niște cuvinte ce umplu 306 pagini, extrem de ușor de citit și de procesat, cartea te face să râzi, să plângi și pentru că ești spectator la Jocurile Foamei, să te simți incomod de fiecare dată când moare cineva, dorindu-ți în același timp ca asta să se termine mai repede pentru ca, bine înțeles, preferații tăi să câștige.
Mi-am expus punctul de vedere în legătură cu ideile, dar cum știm cu toții că ceea ce contează pe lângă asta este structura și modul de a-ți prezenta creațiile, voi spune câte ceva și despre stilul autoarei. Trebuie să recunosc că doamna Suzana dă dovadă de inteligență și un vast vocabular, acumulat probabil în timp. N-am observat ca în carte să se repete aceleași evenimente/ afirmații/ structuri, ci toate sunt bine puse la punct și organizate. Se leagă tot, iar pentru că știm cu toții că planul principal nu este tocmai competiția, pe lângă ea fiind și idila dintre Katniss și Peeta, mintea îți este pusă, uneori, la încercare datorită sentimentelor confuze dintre cei doi, a neînțelegerilor și a depășirii obstacolelor deoarece, n-ai cum să nu te-ntrebi pe parcurs “Și problema asta cum ai de gând s-o rezolvi?” Dar ce-ar fi viața fără puțin amuzament? Mult prea monotonă! Așa că, îmbinăm greul cu frumosul și facem și niște glume pe alocuri. Două exemple destul de bunicele ale modului în care autoarea nu ne lasă să murim de jale, căci pe celelalte las la latitudinea voastră dacă vreți să le descoperiți sau nu, ar fi:

“Suntem la fel de greu de urmărit ca o cireadă de vaci, dar încerc să fiu îngăduitoare.”
“Ți-am povestit cum am făcut rost de capra lui Prim?”

Acestea fiind spuse, eu vă recomand să deveniți fani THG cât mai curând și vă urez lectură plăcută!

Advertisements

One thought on “The Hunger Games. Între film și carte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s