Suflete de departe

O licărire, un mesaj, un surâs, un zâmbet. O poveste neterminată, rămasă pentru noi s-o conturăm. Cuvinte, voci, râsete, plânsete, secrete, știi că tot ce-mi spui se va pierde-n amintirile noastre fără a fi dezvăluit. O prietenie, 80 de km. Nu te văd, nu te ating, dar știu că ești acolo, poate așa e mai bine, să ai ceva profund și tot mai puternic.
Și uite-așa se-mprăștie sentimente prin toate colțurile lumii, se desfac, se refac, se-nfiripează prietenii. Într-o vacanță la bunica, într-o excursie sau tabără sau în cele mai ciudate moduri. Cam așa ne-am cunoscut noi, mai știi? Într-un club, la mare. Și nici măcar n-aș fi crezut că-mi vei deveni cea mai bună prietenă.
Atâta de multe ne despart. Blocuri. Case. Străzi. Sute și sute de clădiri, lumini, șosele, mile. Și totuși mi-am luat lumea-n cap și i-am făcut pe cei ce sunt cel mai departe, cei mai importanți din viața mea.
N-am prea mulți cărora să le ofer o parte din mine, cel puțin, nu neaapărat aici. Și tu, tu deja faci parte din familie, chit că-mi va trebui ceva timp s-ajung la tine. Nu-mi pasă de ce-ar spune lumea, ei n-ar putea ști. Să fi acolo pentru mine și nu mă părăsi. Sincer zic, fie ce-o fii. Ce ne desparte mâinile, sufletele nu ni le poate despărții.
image

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s