Încercări

La 4:27 dimineața încetez să mă mai stresez. Închid toate dispozitivele şi mă aşez în pat, ştiind că mai am mai puțin de 4 ore de somn, că în ziua următoare programul meu începe de la 8. Da, e vară dar eu mă ridic la 8. Ah ce n-aş mai da pentru încă o oră de somn în plus. Şi iarna şi toamna şi vara şi primăvara, zilele încep devreme. Se spune că “cine se scoală de dimineață departe ajunge”, dar eu am încetat să mai cred că e aşa.

Muncesc. Pentru viitor, pentru mine, pentru a deveni o persoană mai bună. Lecții de teatru, voluntariat, cursuri de artă teatrală, de dramaturgie şi aşa mai departe căutate pe net (că poate sunt gratis), numai să am ce face, să treacă timpul mai repede, s-ajung la vestita facultate, să-mi încep cariera…dar de trăit, când?

Mă-ntreb…pentru ce mă stresez eu atât? Şi-apoi îmi aduc aminte că sunt un dezastru, că fac toate astea ca să uit că sunt un dezastru şi că eu, ca toți ceilalti 7 miliarde şi un pic de pe această planetă asociez viitorul ca un tărâm al viselor împlinite, ca un “mai bine”, ca o scăpare de la răul de acum. Mă gândesc la toate loviturile încasate pentru cine sunt nu pentru ceea ce sunt şi cât de mult m-am săturat să conteze doar exteriorul, iar mie să nu-mi placă exteriorul. Aşa că muncesc şi mai mult că să “renovez” ce am în interior. Mă gândesc la greşeli făcute, mă gândesc la “nu eşti destul” când asta e de fapt tot ce vreau, să fiu destul. Mă gândesc la cum toți ceilalți merită iubire şi-şi pot găsi, iar eu sunt o persoană oribilă şi muncesc ca s-ajung undeva de unde să-i pot face pe toți să se simtă mai bine, între timp încercănd să le dau măcar celor din jurul meu încredere în ei, speranță. Mă gândesc la prietenii pe care i-am pierdut, la persoanele dragi care au plecat, la persoanele dragi care nu au fost niciodată aici şi care nu au putut să observe, la atâtea lucruri ratate sau pe cale să fie ratate…muncesc şi mai mult ca să le uit pe toate.

Omor timpul uşor uşor, cu toate că mă mai cuprind sentimentele din când în când. N-am cum să mă mai axez pe sentimente, sunt prea multe. Pe la 12 mi se schimbă starea de bună dispoziție într-o emoție arzătoare venită de nu-ştiu-unde, şi se schimbă tot aşa pe tot parcursul zilei în melancolie, fericire, motivație şi mai mult. Mă lupt cu ele, mă concentrez pe ce am de făcut. Se spune că dacă împrăştii fericire si iubire asta primeşti înapoi, dar eu vreau pace. Până la urmă ce-i aia fericire? Am auzit de ea dar nu am experimentat-o niciodată. Aşa că vreau pace.

Schimbări de stări, insomnie, singurătate, neputința de a te ridica de jos, vreau să treacă toate. Fără anxietate, fără depresii…doar deconectare. Călătorind prin lume, deconectându-mă de absolut tot.

Dar încerc, chiar încerc şi nimeni nu poate spune contrariul. Alții suferă enorm, eu mi-am dat seamă că suferind nu rezovi nimic. Încerc să nu mă uit în jur, decât în fată. Mai am aşa de mult timp, dar e relativ şi trece repede. Am un numar limitat de încercări, dar sunt destule. O să mai încerc şi mâine, şi poimâine şi mereu, până când o să găsesc ceea ce vreau de fapt. O să mai încerc…încercarea moarte n-are.

Advertisements

One thought on “Încercări

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s