Left

And suddenly she didn’t Understood him anymore From the beginning she knew He wasn’t one to stay so long But a hot summer Doesn’t compare to a terrible winter When your soul gets colder Why aren’t you happier? He was a storm of pain All she could do was say “Sorry” everytime something was off […]

Recenzie: Jocul lui Ender de Orson Scott Card

Titlul cărţii: Jocul lui Ender 11998481_873283466059750_688171241_n

Autor: Orson Scott Card

Editura: Nemira

Număr pagini: 352

“Dar nu e şi un film cu numele ăsta?”

Dada,  este şi film,  dar eu vă zic că merită să dați 20 de lei să citiți cartea! De ce? Pentru că e cu MUUULT MAI BUNĂ!!
Am citit prima dată cartea. Mi-o comandasem de pe elefant pentru că mă intriga,  pur şi simplu titlul şi descrierea,  dar în sine,  nu ştiam absolut nimic despre ea,  aşa că am început să caut,  am găsit filmul şi la mai mult de 15 minute nu m-am uitat. Mi-am dat seama imediat c-o să iubesc cartea şi evident am făcut-o chiar mai mult decât m-am aşteptat.

Orson Scott Card prezinta cum Pamantul este atacat din nou. Gandacii extraterestri se incordeaza pentru o ultima lovitura. Supravietuirea rasei umane atarna de descoperirea unui geniu militar care ii poate invinge o data pentru totdeauna. Dar cine este el?

Ender Wiggin. Geniu. Neindurator. Viclean. Un maestru in strategie si tactica. Si un copil in acelasi timp. Copilaria lui Ender se termina atunci cand, recrutat de guvern pentru a fi antrenat in armata, ajunge in noua sa casa: Scoala de Lupta. Chiar si intre recruti de elita, Ender se arata a fi un geniu intre genii.

Reuseste in orice simulare de razboi. Dar oare toata presiunea si singuratatea vor ajunge sa il infranga inainte de batalia finala? Cum va reactiona el in conditii reale de razboi? In cele din urma, Scoala de Lupta nu-i decat un joc. Nu-i asa?

Capodoperă! Cu siguranță!
Şi unele scene din carte,  pur şi simplu nu se află în film. Iar ăsta e un motiv destul de bun pentru mine ca să vă spun să o citiți,  în loc să vedeți ecranizarea.

Continue reading “Recenzie: Jocul lui Ender de Orson Scott Card”

“Zi după zi” de David Levithan

Titlul cărții: Zi după zizi-dupa-zi-readingaftermidnight

Autor: David Levithan

Editura: Litera

Număr pagini: 316

Vă spun sincer,  aş fi citit-o într-o zi dacă aş fi putut,  dar am devorat-o efectiv, în două.
Când am văzut-o prima oară în rafturile bibliotecii la care făceam voluntariat,  mi-am spus “De ce nu?  Oricum o aveam pe listă şi tot n-am ce face” şi nici nu mă aşteptam să ma impresioneze aşa mult. M-am îndrăgostit, pe loc, de această carte. Cred că e de departe cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care am citit-o.
Încă de la primele pagini,  un sentiment de intrigă mă încearcă imediat şi ştiu că va fi cartea verii. Este spontană şi originală şi sinceră sa fiu, nu ştiu dacă mai există alte volume,  dar eu aş citi non-stop.

Zi după zi un alt trup.
Zi după zi o altă viaţă.
Zi după zi îndrăgostit de aceeaşi fată.

Un adolescent care-şi spune, simplu, A, se trezeşte în fiecare dimineaţă într-un alt trup, trăind o altă viaţă. Niciodată nu e prevenit în legătură cu locul unde se va afla sau persoana în trupul căreia va fi. A s-a împăcat cu situaţia lui şi chiar şi-a stabilit câteva reguli „de supravieţuire”: Niciodată să nu se ataşeze prea tare. Să evite să fie remarcat. Să nu se implice.
Totul până într-o zi când se trezeşte în corpul lui Justin şi o cunoaşte pe iubita acestuia, Rhiannon. Regulile sale stricte nu se mai aplică. Pentru că, în sfârşit, a găsit pe cineva alături de care vrea să rămână pentru totdeauna, zi după zi.

O poveste fascinantă, ce lansează o provocare: putem iubi cu adevărat pe cineva menit să ia altă înfăţişare în fiecare zi?

„Asta face iubirea: te face să vrei să rescrii lumea. Te face să vrei să alegi personaje, să construieşti scenariul, să conduci intriga. Persoana pe care o iubeşti stă în faţa ta, iar tu vrei să faci tot ce-ţi stă în puteri ca iubirea să fie posibilă, să fie la nesfârşit posibilă. Iar când sunteţi doar voi doi, singuri într-o cameră, poţi să pretinzi că aşa este, că aşa va fi.”

Mister, romantism, personaje cool şi o idee trăsnet! — The Guardian

„Când prima dragoste se sfârşeşte, cei mai mulţi oameni ştiu că vor veni şi altele. N-au terminat cu iubirea. Iubirea nu a terminat cu ei. Nu va fi niciodată la fel ca prima, dar va fi mai bună în diferite feluri.
Eu nu am o astfel de consolare. De asta mă agăţ din răsputeri. De asta e atât de greu.”

“În Zi după zi, scriu din punctul de vedere al unui personaj care nu e nici bărbat, nici femeie. Care nu aparţine niciunei rase, niciunei religii. A a crescut fără prieteni, fără familie. A este doar un suflet.” — David Levithan

Continue reading ““Zi după zi” de David Levithan”

Delirium de Lauren Oliver (recenzie)

tumblr_me0stev2ku1ql2aybo1_500Titlul Cărţii: Delirium

Autor: Lauren Oliver

Editura: Nemira

Număr pagini: 432

Varianta în engleză: Delirium by Lauren Oliver

Încep prin a spune că Delirium n-a fost o carte care să mă impresioneze, Da, am citit-o şi am terminat-o relativ repede. E uşoară şi puţin captivantă, dar şi al naibii de enervantă. Ei, dar gusturile nu se discută!

New York Times bestseller

Se spune că leacul iubirii mă va face fericită pe veci.
Și întotdeauna am crezut asta.
Până acum.
Acum totul s-a schimbat.
Acum aș prefera să mă infectez cu iubire fie și numai o fractiune de secundă decât să trăiesc o sută de ani în minciuna.

„O poveste care aleargă cu viteză și o ia în altă direcție la fiecare pagină, cu personaje care mă duc de la afecțiune la frustrare, de la furie la compasiune. O carte pe care o devorezi imediat.“
Jay Asher

În primul rând, Delirium este clişeică. Aceeaşi poveste de dragoste imposibilă şi interzisă din cărţile clasice. Lena şi Alex, trăiesc exact după standardele iubirii. Ei i se înmoaie picioarele cu prima ocazie de a-l vedea, iar el îi citeşte poezii, o duce “acasă” la el şi se poartă frumos. Parcă am mai citit asta undeva…Şi desigur familia ei nu ar fi niciodată de acord cu el. El e un invalid, iar ei o familie care urmează să fie vindecată (adică controlată în totalitate de gurvern). Aşa-i că-i super?

Continue reading “Delirium de Lauren Oliver (recenzie)”

Fahrenheit 451, de Ray Bradbury

Titlul cărţii: Fahrenheit 451

Autor: Ray Bradbury

Editura: Art

Pagini: 192

Atunci când oamenii rămân fără cărţi, rămân de asemenea fără conştiinţă.

Îi mulţumesc verişoarei mele pentru că mi-a dat ocazia să citesc una din cele mai geniale
cărţi despre care, deşi nu pot spune că a fost una care mi-au tăiat răsuflarea şi m-a ţinut cu sufletul la gură, cu siguranţă a meritat din plin. O carte mai mult psihologică decât fantastică, cum sunt cărţile obişnuite acum, Fahreinheit 451 este un titlu pe care trebuie IMG_20150910_010219[1]să îl ai în bibliotecă! Şi chiar şi virtual, trebuie s-o citeşti!


O poveste tulburătoare şi poetică, Fahrenheit 451 este o parabolă a unei societăţi în care valorile pe care le cunoaştem au fost răsturnate, în care statul interzice cititul şi legiferează arderea cărţilor. Cetăţenii acestei lumi distopice trăiesc într-o indiferenţă indusă de droguri şi de mass-media. 

Unul dintre ei este Guy Montag. El are o sarcină simplă: trebuie să dea foc tuturor cărţilor şi caselor în care acestea sunt ascunse. Îi place meseria pe care-o practică de zece ani, simte că-şi face pe deplin datoria şi nu are niciodată îndoieli… până în momentul în care o adolescentă îi povesteşte despre un trecut în care oamenilor nu le era teamă. 
La fel de proaspăt şi parcă mai relevant acum, la peste o jumătate de secol de la apariţie, acest roman-cult reuşeşte performanţa de a fi deopotrivă o capodoperă a literaturii universale, un clasic al genului şi un best-seller. 

Continue reading “Fahrenheit 451, de Ray Bradbury”

Recenzie: Cele treisprezece motive de Jay Asher

11053605_1000918856634940_8272493668945569376_nTitlul Cărţii: Cele treisprezece motive

Autor: Jay Asher

Editura: Leda Books

Număr pagini: 316

Zvonuri. Reputaţie proastă. Distrugere psihică. Sinucidere.

S-ar putea crede că în timpul îndelungat în care n-am mai scris nicio recenzie sau nu mi-am exprimat niciun gand, nici n-am mai citit, dar cu siguranţă nici nu s-a pus problema să renunţ la cărţi, aşa că-n iunie m-am hotărât să fac cumpărăturile standard de vară şi-am luat 4 cărţi noi despre care nu ştiam aproape nimic. Nu auzisem de ele prea des sau chiar deloc, nu le citisem descierile, doar titlurile: Vrăjitor şi Vrăjitoare şi Darul de James Patterson, Elixirul Vieţii de Kenneth Opel şi Cele treisprezece motive de Jay Asher. Desigur, le păstram pentru vacanţe, dar ce, mă pot abţine eu vreodată? Şi-am aruncat într-un sfârşit un ochi asupra descrierii cărţii “Cele treisprezece motive”, care suna cam aşa:

Clay Jensen se intoarce acasa de la scoala si gaseste pe veranda un pachet ciudat, adresat lui. Inauntru descopera mai multe casete inregistrate de Hannah Baker – colega lui de care era indragostit -, care s-a sinucis cu doua saptamani in urma.

Vocea lui Hannah ii dezvaluie ca exista treisprezece motive pentru care a decis sa-si puna capat vietii. Clay este unul dintre ele. Daca va asculta casetele, va afla si de ce.

Clay isi petrece noaptea strabatand orasul, cu Hannah pe post de ghid. Devine martor la durerea ei si afla adevarul despre el insusi – un adevar pe care nu si-a dorit niciodata sa il infrunte. “Totul conteaza”, sustine Hannah si explica apoi cum s-a inlantuit totul, cum bulgarele de zapada a devenit din ce in ce mai mare, cum zvonurile impotriva carora n-a reusit sa lupte s-au tot inmultit pana ce a simtit ca nu mai poate face fata…

Aşa că am deschis cartea, intrigată la maxim. “13 motive pentru care o fată se sinucide? Ei bine, aşa ceva trebuie citit.” mi-am spus în sinea mea, pe lângă “Doar două capitole, apoi o las pe mâine”. Mâine a devenit instant azi, şi-am terminat cartea chiar înainte să-mi dau seama, într-o singură seara de iulie. Şi cu siguranţă nu am fost dezamăgită deloc, ba chiar mai mult de atât, plăcut surprinsă.

Continue reading “Recenzie: Cele treisprezece motive de Jay Asher”