Fahrenheit 451, de Ray Bradbury

Titlul cărţii: Fahrenheit 451

Autor: Ray Bradbury

Editura: Art

Pagini: 192

Atunci când oamenii rămân fără cărţi, rămân de asemenea fără conştiinţă.

Îi mulţumesc verişoarei mele pentru că mi-a dat ocazia să citesc una din cele mai geniale
cărţi despre care, deşi nu pot spune că a fost una care mi-au tăiat răsuflarea şi m-a ţinut cu sufletul la gură, cu siguranţă a meritat din plin. O carte mai mult psihologică decât fantastică, cum sunt cărţile obişnuite acum, Fahreinheit 451 este un titlu pe care trebuie IMG_20150910_010219[1]să îl ai în bibliotecă! Şi chiar şi virtual, trebuie s-o citeşti!


O poveste tulburătoare şi poetică, Fahrenheit 451 este o parabolă a unei societăţi în care valorile pe care le cunoaştem au fost răsturnate, în care statul interzice cititul şi legiferează arderea cărţilor. Cetăţenii acestei lumi distopice trăiesc într-o indiferenţă indusă de droguri şi de mass-media. 

Unul dintre ei este Guy Montag. El are o sarcină simplă: trebuie să dea foc tuturor cărţilor şi caselor în care acestea sunt ascunse. Îi place meseria pe care-o practică de zece ani, simte că-şi face pe deplin datoria şi nu are niciodată îndoieli… până în momentul în care o adolescentă îi povesteşte despre un trecut în care oamenilor nu le era teamă. 
La fel de proaspăt şi parcă mai relevant acum, la peste o jumătate de secol de la apariţie, acest roman-cult reuşeşte performanţa de a fi deopotrivă o capodoperă a literaturii universale, un clasic al genului şi un best-seller. 

În 1953 Ray Bradbury ne descrie fără ocolişuri societatea lumii actuale a anilor 2000, acesta văzând încă de pe atunci spre ce se îndrepta omenirea. Sincer? Pentru mine autorul acestei cărţi se poate clasa printre geniile lumii, doar cu această operă. O carte revelatoare care face cititorul să gândească în timp ce citeşte, dar având clar şi elemente Science Fiction, Fahrenheit 451 nu te introduce într-o lume de poveste ci te trezeşte la realitatea crudă a prezentului. Nu-ţi imaginezi că oamenii ar putea renunţa la cărţi cu uşurinta cu care respiră? Ei bine, mai gândeşte-te căci arsul operelor atât poetice cât şi prozaice, pe care ni-l prezintă scriitoru, se-ntâmpla în al 2-lea război mondial în Germania nazistă cu toate cărţile ebraice şi ştiu, a trecut mult de atunci, dar câţi dintre noi ar fi capabil să renunţe la o întreagă bibliotecă dacă guvernul ar cere asta? Mai mult de jumătate din populaţie. Ray Bradbury nu prezintă o ţară în care oamenii sunt obligaţi de sistem să renunţe la cultură, ci refuzul oamenilor de a se educa. Oameni care gonesc cu 200km/h, oameni care nu au şcoli, oameni care stau numai în faţa televizorului sau ascultă muzică, oameni bolnavi. Cât de groaznic, nu? Ei, se-ntâmplă chiar sub nasul tău.

Aş putea spune că întreaga carte, nu a fost scrisă pentru a te atrage în ea ci mai degrabă pentru a te face să gândeşti “out of the box” şi să reflectezi asupra traiului tău sau a celorlalţi. Personal, modul de a redacta a autorului nu mi-a plăcut, ci l-am iubit. Personajele sunt foarte bine conturate pe parcursul cărţii fără a se-ncurca, iar diferenţa între cei care îşi dau seama de anomalia lumii în care trăiesc şi ies din turmă şi cei care se lasă mânaţi este pusă la punct. Cel puţin, felul în care Guy Montag trece de la omul care nu ştie nimic, la omul care vrea să afle mai multe doar întâlnind o singură fată, este atât de bine prezentat pe parcursul cărţii, că te face parcă să-ţi imaginezi pentru moment că tu eşti în locul acestuia. Luptând pentru cunoaştere şi pentru o viaţă liberă, personajul principal ajunge să fie de departe preferatul nostru şi desigur, este un erou, reuşind să treacă orice obstacol al celor care vor să-i spele creierul.

În 186 de pagini, defectele socieţăţii, lipsa unei gândiri lucide şi “efectul de turmă” au reuşit să mă enerveze constant, simţind nevoia mereu să strig efectiv la personaje “DE CE NU VEDEŢI CĂ CEI CARE VĂ CONTROLEAZĂ ŞTIU TOT”. Din punctul acesta de vedere cartea primeşte un plus de la mine, reuşind să mă frustreze extrem de mult, în special cu faptul că oamenii nu-şi puteau da seama de ce le este interzisă cultura şi “lumea poveştilor”. Care ar mai fii farmecul unei cărţi dacă ar face exact ce-ar vrea cititorul să facă? Şi ei bine, până la urmă tot am spus mai sus că te trezeşte la realitate. Cred că din descrieri am scos cele mai multe citate, ceea ce mă face să mă simt ca şi cum aş fi citit o nuvelă care se bazează MULT mai mult pe personajele în sine şi pe satirizări, decât pe acţiune şi naraţiune.

O simţea acolo, o vedea cu ochii închişi, îi vedea părul ars de chimicale şi prefăcut într-un ghemotoc de paie fragile, ochii mistuiţi de un fel de cataractă ascunsă undeva îndărătul pupilelor, buzele ţuguiate, date cu ruj, trupul subţire ca de lăcustă, împuţinat de regimul alimentar pe care şi-l impunea, carea albă ca o slănină…Nu şi-o putea aminti altfel.

Ei bine, până la urmă pot să afirm că, Fahrenheit 451 a fost şi va rămâne mereu una dintre cărţile ce mi-au deschis cel mai bine ochii asupra vieţii şi pe care o recomand cu mult drag.

 ~Lectură plăcută, pe data viitoare!~

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s