Delirium de Lauren Oliver (recenzie)

tumblr_me0stev2ku1ql2aybo1_500Titlul Cărţii: Delirium

Autor: Lauren Oliver

Editura: Nemira

Număr pagini: 432

Varianta în engleză: Delirium by Lauren Oliver

Încep prin a spune că Delirium n-a fost o carte care să mă impresioneze, Da, am citit-o şi am terminat-o relativ repede. E uşoară şi puţin captivantă, dar şi al naibii de enervantă. Ei, dar gusturile nu se discută!

New York Times bestseller

Se spune că leacul iubirii mă va face fericită pe veci.
Și întotdeauna am crezut asta.
Până acum.
Acum totul s-a schimbat.
Acum aș prefera să mă infectez cu iubire fie și numai o fractiune de secundă decât să trăiesc o sută de ani în minciuna.

„O poveste care aleargă cu viteză și o ia în altă direcție la fiecare pagină, cu personaje care mă duc de la afecțiune la frustrare, de la furie la compasiune. O carte pe care o devorezi imediat.“
Jay Asher

În primul rând, Delirium este clişeică. Aceeaşi poveste de dragoste imposibilă şi interzisă din cărţile clasice. Lena şi Alex, trăiesc exact după standardele iubirii. Ei i se înmoaie picioarele cu prima ocazie de a-l vedea, iar el îi citeşte poezii, o duce “acasă” la el şi se poartă frumos. Parcă am mai citit asta undeva…Şi desigur familia ei nu ar fi niciodată de acord cu el. El e un invalid, iar ei o familie care urmează să fie vindecată (adică controlată în totalitate de gurvern). Aşa-i că-i super?

Nu zic nu, Lena şi Alex chiar se potrivesc şi parcă-mi pare rău ca nu pot fi împreună, dar am impresia că primul volum este umplut de clişee inutile şi de stările ei de “nu ştiu ce să fac, nu ar trebui să mă îndrăgostesc”, deparcă ar fi un copil mic. Cu toate că în carte există mai multe intrigi şi subiecte asupra cărora aş fi vrut ca autoarea să se axeze mai mult. De exemplu, prietenia dintre Lena şi Hana este unul din motivele pentru care aş recomanda cartea asta cu mare drag. Într-o lume în care nu ai voie să simţi nimic pentru că oricum îţi va fi luat, cele două fete sunt cele mai bune prietene de mici şi sunt alături una de alta, chiar şi când Hana se hotărăşte să facă năzbâtii cu totul ilegale, chiar şi când Lena, cea mai cuminte şi lucidă fată se hotărăşte că vrea să fie liberă. Înţelegerea dintre cele două este într-adevăr impresionantă, fiind un motiv pentru care nu pot să spun că nu-mi place deloc cartea, doar nu-mi place în special.

Ceea ce m-a intrigat cel mai mult şi despre care sper să descopăr mai multe în volumele viitoare este ideea în sine a romanului, ideea că oamenii au găsit un leac pentru iubire, că toată lumea e vindecată şi că poate trăi în pace. Dar nu e chiar aşa, fără libertate de mişcare sau de gândire, populaţia este obligată să stea în oraşele natale. Guvernul controlează absolut tot fără probleme şi până la urmă, ce este acest leac? Doar un drog ce face creierul să nu mai funcţioneze cum trebuie. Cât de groaznic e când oamenii chiar cred că sentimentele naturale sunt ceva rău, nu?

Cred că, schimbarea bruscă de personalitate a Lenei, realizarea a ceea ce se întâmplă în jurul ei şi cine minte de fapt, a fost ceva ce chiar m-a surprins, printre puţinele lucruri. Deşi era de aşteptat ca ceva să ducă la continuarea trilogiei cu următoarele două volume, tot e surprinzător să vezi cum o fată, până atunci cuminte, ascultătoare, supunându-se la orice, se hotărăşte să sfideze toate legile lumii ei.

Trebuie să înţelegeţi, nu sunt o persoană deosebită. Sunt doar o fată singură. Am numai 1,60 metri înălţime şi nu ies cu nimic în evidenţă.

Totuşi, am un secret. Puteţi să ridicaţi ziduri până la cer şi tot voi reuşi să găsesc o cale de scăpare. Puteţi să mă legaţi cu mii de franghii, dar tot voi reuşii să mi le rup. Şi sunt mulţi ca noi, mai mulţi decât vă imaginaţi.

Cu siguranţă voi continua seria, cu toate că nu m-a impresionat extrem de mult. O recomand celor iubitori de romanţă, sau celor ce vor s-o citească. Cum am mai spus, gusturile nu se discută. Totuşi, dacă vrei o poveste de iubire extrem de diferită, dar şi multă acţiune, ţi-aş sugera să-ncerci altceva. Există acţiune în Delirium şi momente de suspans (sau în care personajele se comportă stupid şi se lasă prinse de poliţie), dar trebuie să citeşti destule pagini până să dai de aceste momente.

~Lectură plăcută şi pe recenzia viitoare!~

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s