“Zi după zi” de David Levithan

Titlul cărții: Zi după zizi-dupa-zi-readingaftermidnight

Autor: David Levithan

Editura: Litera

Număr pagini: 316

Vă spun sincer,  aş fi citit-o într-o zi dacă aş fi putut,  dar am devorat-o efectiv, în două.
Când am văzut-o prima oară în rafturile bibliotecii la care făceam voluntariat,  mi-am spus “De ce nu?  Oricum o aveam pe listă şi tot n-am ce face” şi nici nu mă aşteptam să ma impresioneze aşa mult. M-am îndrăgostit, pe loc, de această carte. Cred că e de departe cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care am citit-o.
Încă de la primele pagini,  un sentiment de intrigă mă încearcă imediat şi ştiu că va fi cartea verii. Este spontană şi originală şi sinceră sa fiu, nu ştiu dacă mai există alte volume,  dar eu aş citi non-stop.

Zi după zi un alt trup.
Zi după zi o altă viaţă.
Zi după zi îndrăgostit de aceeaşi fată.

Un adolescent care-şi spune, simplu, A, se trezeşte în fiecare dimineaţă într-un alt trup, trăind o altă viaţă. Niciodată nu e prevenit în legătură cu locul unde se va afla sau persoana în trupul căreia va fi. A s-a împăcat cu situaţia lui şi chiar şi-a stabilit câteva reguli „de supravieţuire”: Niciodată să nu se ataşeze prea tare. Să evite să fie remarcat. Să nu se implice.
Totul până într-o zi când se trezeşte în corpul lui Justin şi o cunoaşte pe iubita acestuia, Rhiannon. Regulile sale stricte nu se mai aplică. Pentru că, în sfârşit, a găsit pe cineva alături de care vrea să rămână pentru totdeauna, zi după zi.

O poveste fascinantă, ce lansează o provocare: putem iubi cu adevărat pe cineva menit să ia altă înfăţişare în fiecare zi?

„Asta face iubirea: te face să vrei să rescrii lumea. Te face să vrei să alegi personaje, să construieşti scenariul, să conduci intriga. Persoana pe care o iubeşti stă în faţa ta, iar tu vrei să faci tot ce-ţi stă în puteri ca iubirea să fie posibilă, să fie la nesfârşit posibilă. Iar când sunteţi doar voi doi, singuri într-o cameră, poţi să pretinzi că aşa este, că aşa va fi.”

Mister, romantism, personaje cool şi o idee trăsnet! — The Guardian

„Când prima dragoste se sfârşeşte, cei mai mulţi oameni ştiu că vor veni şi altele. N-au terminat cu iubirea. Iubirea nu a terminat cu ei. Nu va fi niciodată la fel ca prima, dar va fi mai bună în diferite feluri.
Eu nu am o astfel de consolare. De asta mă agăţ din răsputeri. De asta e atât de greu.”

“În Zi după zi, scriu din punctul de vedere al unui personaj care nu e nici bărbat, nici femeie. Care nu aparţine niciunei rase, niciunei religii. A a crescut fără prieteni, fără familie. A este doar un suflet.” — David Levithan

Ei bine, ideea în sine a unui “suflet călător” m-a intrigat peste măsură. Ideea că cineva poate iubi dincolo de diferentele sociale, religioase, rasiale şi mai ales sexuale este inimaginabilă pentru noi, să fim serioşi. Faptul că A este doar un suflet m-a făcut să vad lumea dintr-o cu totul altă perspectivă şi anume a cuiva care nu este atent la propria persoană ci mai mult la detalii şj la mersul lucrurilor. Asta mi s-a părut într-adevăr fascinant. Numai că şi dureros.
Revenind la ideea principală, o poveste de dragoste între un suflet fără casă şi un om, e cu adevărat dureroasă. Evident că am plans la sfârşit, orice iubitor de cărți şi personaje ar face asta. A este tipul care observă lucrurile, astfel o observă pe Rihannon. Rihannon, este tipul fetei diferite. Bună, sensibilă, puternică şi introvertă, iubeşte un băiat care nu merită şi vede frumosul în fiecare lucru, cum să nu te-ndrăgostesti? Şi mai presus de toate, este extrem de întelegătoare când vine vorba să îl cunoască pe adevăratul A, să afle adevărul. Da, totul i se pare o glumă la inceput ca şi cum nu poate fi adevărat, dar cui nu i s-ar părea şi mai mult de atât, câți ar putea crede într-un final? Ei, aşa începe povestea de dragoste între cei doi. Întâi prieteni, A fiind îndrăgostit până peste cap, Rihannon fiind total confuză. Nu, ea nu-l poate iubi în fiecare zi ea nici măcar nu ştie cine este. Toate momentele frumoase şi iubirea lui A o fac şi pe ea să simtă ceva până la urmă, dar aspectul diferit de zi cu zi e de-a dreptul derutat.
Şi uite aşa, n-ai de unde să ştii ce se va întâmpla, cànd se va întâmpla, cu cei doi. Aşa ceva aş numi eu “să te îndrăgosteşti de cineva pe care nu-l poți avea”, cu siguranță.

“Îl placi pentru că e un băiat pierdut. Crede-mă, am mai văzut asta. Dar ştii ce se întâmplă cu fetele care iubesc băieţi pierduţi? Se pierd şi ele, fără greş.”

“Una e să te îndrăgosteşti şi alta e să simţi că cineva se îndrăgosteşte de tine şi să te simţi responsabil faţă de acea iubire.”

“Nu vreau să o iubesc. Nu vreau să fiu îndrăgostit. Oamenii iau continuitatea iubirii ca pe ceva indiscutabil, tot aşa cum iau continuitatea corpului lor ca pe ceva indiscutabil. Nu-şi dau seama că lucrul cel mai bun la iubire este prezenţa ei regulată. Odată ce poţi statornici asta, ai o temelie în plus la viaţa ta. Dar dacă nu poţi avea acea prezenţă regulată, ai numai o temelie care să te susţină, mereu.”

Dragoste, nostalgie, mister şi cu siguranță şi puțin umor sunt doar câteva dintre emoțiile pe care ți le oferă această carte. Am extras nenumărate citate din ea, scrisul e absolut genial, făcută din perspectiva lui A, nici nu-ți dai seama la un moment dat că asta ar fi o poveste SF.

“Din experienţa mea, dorinţa e dorinţă, iubirea e iubire. Nu m-am îndrăgostit niciodată de un sex. M-am îndrăgostit de indivizi. Ştiu că oamenilor le e greu să facă asta, dar nu pricep de ce e atât de greu când este atât de evident.”

Faptul că, cu fiecare capitol A era în alt corp ducea şi la faptul că A avea altă viaţă. O zi, o altă situaţie. Asta cel puţin m-a făcut să văd totul cu alţi ochi. Erau prezentate mereu situaţii ale oamenilor, diferite de toate celelalte. Oameni cu probleme psihice, “rataţi” ai şcolii sau populari, în fiecare zi era ceva nou, iar asta a făcut totul mai intrigant, conferindu-i cărţii un aer uşor filozofic. Ca drept dovadă, am să las puţin din ea aici, ceea ce mi s-a părut cel mai important.

20150714_120753-vert

Şi sfârşitul, o doamne finalul e cel care m-a sfâşiat. Vă las să-l descoperiți singuri, dar vă zic doar că dacă citiți cartea, când ajungețj la final veți fi pe deplin impresionați. N-am mai citit ceva care să ma impresioneze pe tot parcursul ei apoi să îşi atingă apogeul. De-a dreptul minunată, clar.
O recomand cu drag, ba nu, nu o recomand. Vă spun vouă cititorilor şi mai ales iubitorilor de romance că-şi merită toți banii, că trebuie într-adevăr să o citiți. O s-o îndrăgiți imediat ba chiar mai mult, s-ar putea s-o adorați!

Varianta originală: Everyday by David Levithan

Varianta în română: Zi după zi de David Levithan

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s