Cum tu n-ai existat: Tentație

Poet de București

Cum tu n-ai existat,
nici eu n-am mai fost,
oprită-n timp, în loc
și n-am mai găsit
fericire și timp
să fac, să devin
cineva mai plin.

Cum tu n-ai mai fost,
nici stele n-au fost
trăiri, vise și dor
evaporate în gol.

Cum tu n-ai existat,
nici n-am mai găsit
lumină și crini
pe întuneric deplin.

Și dacă n-ai fi fost,
mă întreb cine-aș fi fost
că n-ai existat
în cine m-aș fi transformat?

~o mică chiriașă exprimată în cuvinte

Vezi articol original

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s