Ziua în care am încercat

Oamenii nu sunt niciodată aceeași. Dacă ai avut vreodată impresia că un om nu se schimbă de la o lună la alta, chiar și prin cele mai mici detalii, te-ai înșelat total. 88888888888888

Și în ultimii doi ani cel puțin, am trăit cele mai mari schimbări din viața mea. Liceul, teatru, scris, sport, muzică, cinematografie și alte lucruri descoperite. Cu siguranță nu sunt aceeași persoană care eram acum 4 luni și, chiar dacă nu mă așteptam să ajung cine sunt acum, mă bucur enorm.

Dar mai exact, m-am schimbat când m-am apucat de blog prin august 2014 și eram înnebunită după scris. Am scris și am scris, până când n-am mai avut ”timp”, și-am renunțat. Și cumva, totul e legat de scris pentru că am încercat să mă reapuc de mai multe ori, și de fiecare dată am tot renunțat din nou și din nou și din nou. Dar faptul că am făcut asta ceva vreme, m-a ajutat apoi la o decizie luată la un an distanță, într-o zi friguroasă de octombrie când m-am hotărât să am curaj.                                                                                                           ”Tu ce iubești?”

Continue reading “Ziua în care am încercat”

Advertisements

2015 Book Challenges

Şii am terminat şi 2015 şi odată cu el, book challeng-urile pe care ni le-am setat. Ei eu cel puţin pot spune că am terminat 80% din ele. Prima provocare pe care, la începutul anului am fost nerăbdătoare să o fac, a fost cea cu 52 de cărţi de la celebrul site, Popsugar. La finele anului, lista mea arată cam aşa.

tumblr_ngg7hfjrcs1r6wna6o1_1280

Bineînţeles, nu sunt toate cărţile pe care le-am citit, dar din păcate nu tot ce am citit s-ar fi potrivit aici. Am renunţat la două task-uri care mi se păreau inutile/imposibile, iar pe altele le-am făcut pe jumătate (am început cărţile fără să le termin). Am să spun câte ceva despre fiecare punct sau carte deoarece toate au avut ceva special şi într-adevăr au meritat.

1. A book with more than 500 pages: Rick Yancey – Al Cincilea Val (aproximativ 530 de pagini).

bookpic-al-cincilea-val-7667Am citit-o recent şi a fost printre ultimele task-uri îndeplinite. Pot să spun că m-am închis în lumea lui Yancey timp de 2 zile până să termin cartea şi a meritat din plin. Mie personal mi-a plăcut enorm, chiar dacă într-adevăr, ideea seamană puţin cu cea din “The Host”. Am adorat faptul că a fost scrisă din perspectiva mai multor persoane, ca la final toţi să ajungă să se reunească. Genul acesta de scris te ţine cu adevărat în suspans, întrebandu-te mereu “oare ce mai face personajul meu preferat”. Review coming up soon!

2. A classic romance: Am sărit peste această provocare. Pur şi simplu nu mi-am găsit timp să citesc un romance clasic şi nici nu am avut aşa ceva în bibliotecă. Totuşi o să încerc asta în 2016.

Continue reading “2015 Book Challenges”

Left

And suddenly she didn’t Understood him anymore From the beginning she knew He wasn’t one to stay so long But a hot summer Doesn’t compare to a terrible winter When your soul gets colder Why aren’t you happier? He was a storm of pain All she could do was say “Sorry” everytime something was off […]

Recenzie: Jocul lui Ender de Orson Scott Card

Titlul cărţii: Jocul lui Ender 11998481_873283466059750_688171241_n

Autor: Orson Scott Card

Editura: Nemira

Număr pagini: 352

“Dar nu e şi un film cu numele ăsta?”

Dada,  este şi film,  dar eu vă zic că merită să dați 20 de lei să citiți cartea! De ce? Pentru că e cu MUUULT MAI BUNĂ!!
Am citit prima dată cartea. Mi-o comandasem de pe elefant pentru că mă intriga,  pur şi simplu titlul şi descrierea,  dar în sine,  nu ştiam absolut nimic despre ea,  aşa că am început să caut,  am găsit filmul şi la mai mult de 15 minute nu m-am uitat. Mi-am dat seama imediat c-o să iubesc cartea şi evident am făcut-o chiar mai mult decât m-am aşteptat.

Orson Scott Card prezinta cum Pamantul este atacat din nou. Gandacii extraterestri se incordeaza pentru o ultima lovitura. Supravietuirea rasei umane atarna de descoperirea unui geniu militar care ii poate invinge o data pentru totdeauna. Dar cine este el?

Ender Wiggin. Geniu. Neindurator. Viclean. Un maestru in strategie si tactica. Si un copil in acelasi timp. Copilaria lui Ender se termina atunci cand, recrutat de guvern pentru a fi antrenat in armata, ajunge in noua sa casa: Scoala de Lupta. Chiar si intre recruti de elita, Ender se arata a fi un geniu intre genii.

Reuseste in orice simulare de razboi. Dar oare toata presiunea si singuratatea vor ajunge sa il infranga inainte de batalia finala? Cum va reactiona el in conditii reale de razboi? In cele din urma, Scoala de Lupta nu-i decat un joc. Nu-i asa?

Capodoperă! Cu siguranță!
Şi unele scene din carte,  pur şi simplu nu se află în film. Iar ăsta e un motiv destul de bun pentru mine ca să vă spun să o citiți,  în loc să vedeți ecranizarea.

Continue reading “Recenzie: Jocul lui Ender de Orson Scott Card”

“Zi după zi” de David Levithan

Titlul cărții: Zi după zizi-dupa-zi-readingaftermidnight

Autor: David Levithan

Editura: Litera

Număr pagini: 316

Vă spun sincer,  aş fi citit-o într-o zi dacă aş fi putut,  dar am devorat-o efectiv, în două.
Când am văzut-o prima oară în rafturile bibliotecii la care făceam voluntariat,  mi-am spus “De ce nu?  Oricum o aveam pe listă şi tot n-am ce face” şi nici nu mă aşteptam să ma impresioneze aşa mult. M-am îndrăgostit, pe loc, de această carte. Cred că e de departe cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care am citit-o.
Încă de la primele pagini,  un sentiment de intrigă mă încearcă imediat şi ştiu că va fi cartea verii. Este spontană şi originală şi sinceră sa fiu, nu ştiu dacă mai există alte volume,  dar eu aş citi non-stop.

Zi după zi un alt trup.
Zi după zi o altă viaţă.
Zi după zi îndrăgostit de aceeaşi fată.

Un adolescent care-şi spune, simplu, A, se trezeşte în fiecare dimineaţă într-un alt trup, trăind o altă viaţă. Niciodată nu e prevenit în legătură cu locul unde se va afla sau persoana în trupul căreia va fi. A s-a împăcat cu situaţia lui şi chiar şi-a stabilit câteva reguli „de supravieţuire”: Niciodată să nu se ataşeze prea tare. Să evite să fie remarcat. Să nu se implice.
Totul până într-o zi când se trezeşte în corpul lui Justin şi o cunoaşte pe iubita acestuia, Rhiannon. Regulile sale stricte nu se mai aplică. Pentru că, în sfârşit, a găsit pe cineva alături de care vrea să rămână pentru totdeauna, zi după zi.

O poveste fascinantă, ce lansează o provocare: putem iubi cu adevărat pe cineva menit să ia altă înfăţişare în fiecare zi?

„Asta face iubirea: te face să vrei să rescrii lumea. Te face să vrei să alegi personaje, să construieşti scenariul, să conduci intriga. Persoana pe care o iubeşti stă în faţa ta, iar tu vrei să faci tot ce-ţi stă în puteri ca iubirea să fie posibilă, să fie la nesfârşit posibilă. Iar când sunteţi doar voi doi, singuri într-o cameră, poţi să pretinzi că aşa este, că aşa va fi.”

Mister, romantism, personaje cool şi o idee trăsnet! — The Guardian

„Când prima dragoste se sfârşeşte, cei mai mulţi oameni ştiu că vor veni şi altele. N-au terminat cu iubirea. Iubirea nu a terminat cu ei. Nu va fi niciodată la fel ca prima, dar va fi mai bună în diferite feluri.
Eu nu am o astfel de consolare. De asta mă agăţ din răsputeri. De asta e atât de greu.”

“În Zi după zi, scriu din punctul de vedere al unui personaj care nu e nici bărbat, nici femeie. Care nu aparţine niciunei rase, niciunei religii. A a crescut fără prieteni, fără familie. A este doar un suflet.” — David Levithan

Continue reading ““Zi după zi” de David Levithan”

Delirium de Lauren Oliver (recenzie)

tumblr_me0stev2ku1ql2aybo1_500Titlul Cărţii: Delirium

Autor: Lauren Oliver

Editura: Nemira

Număr pagini: 432

Varianta în engleză: Delirium by Lauren Oliver

Încep prin a spune că Delirium n-a fost o carte care să mă impresioneze, Da, am citit-o şi am terminat-o relativ repede. E uşoară şi puţin captivantă, dar şi al naibii de enervantă. Ei, dar gusturile nu se discută!

New York Times bestseller

Se spune că leacul iubirii mă va face fericită pe veci.
Și întotdeauna am crezut asta.
Până acum.
Acum totul s-a schimbat.
Acum aș prefera să mă infectez cu iubire fie și numai o fractiune de secundă decât să trăiesc o sută de ani în minciuna.

„O poveste care aleargă cu viteză și o ia în altă direcție la fiecare pagină, cu personaje care mă duc de la afecțiune la frustrare, de la furie la compasiune. O carte pe care o devorezi imediat.“
Jay Asher

În primul rând, Delirium este clişeică. Aceeaşi poveste de dragoste imposibilă şi interzisă din cărţile clasice. Lena şi Alex, trăiesc exact după standardele iubirii. Ei i se înmoaie picioarele cu prima ocazie de a-l vedea, iar el îi citeşte poezii, o duce “acasă” la el şi se poartă frumos. Parcă am mai citit asta undeva…Şi desigur familia ei nu ar fi niciodată de acord cu el. El e un invalid, iar ei o familie care urmează să fie vindecată (adică controlată în totalitate de gurvern). Aşa-i că-i super?

Continue reading “Delirium de Lauren Oliver (recenzie)”